Terorismul si politica de securitate si apareare comuna

15.05.2015 18:52

Terorismul constituie una dintre principalele amenințări la adresa păcii și securității internaționale, fiind un pericol real și grav pentru societatea umană. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au schimbat pentru totdeauna cursul lumii, demonstrând imprevizibilitatea acestor fapte. Această doză de originalitate a demonstrat statelor lumii ca imbunatatirea armelor și tehnologiilor sunt în armonie perfectă cu evoluția atentatelor teroriste. Se poate observa că în acest moment asistăm la o diversificare a activităților și  obiectivelor atacurilor teroriste. Prin urmare, momentul 11 septembrie 2001 nu reprezintă o ieșire spectaculoasă a unui actor din relațiile internaționale, dar în mod contrar, aceasta reprezintă începutul unei noi ere de teroare și violență. Situat într-o ofensivă vizibil și manifesta pe zonă geografică considerabilă, flagelul terorismului continuă să afecteze lumea de astăzi. Prin urmare, ca un actor global, Uniunea Europeană sa implicat într-o luptă dură, dar inevitabil, într-o luptă pentru supraviețuire valorilor democratice și pentru combaterea terorismului.

„Terorismul reprezintă mijlocul prin care se foloseşte violenţa împotriva civililor pentru atingerea unor scopuri politice sau de altă natura. (…) Terorismul îşi propune atingerea obiectului politic prin fragilizarea relaţiei sociale, prin distrugerea normalităţii cotidiene, având ca formă de acţiune panica. (…) Terorismul  ajunge pe punctul de a-şi propune nu numai destabilizarea normalităţii cotidiene prin instaurare panicii, ci lichidarea fiinţei adversarului prin distrugerea unor simboluri colective majore si chiar prin genocid.” [1] Aceată formă de luptă ilegitimă vizează în mod exceptional distrugerea maselor, civilii, in condiţiile in care atentatele teroriste urmaresc distrugerea societăţii.  

Terorismul internaţional constituie, în prezent, una dintre cele mai mari ameninţări la adresa securităţii, a păcii, a stabilităţii şi a valorilor democratice ale comunităţii internaţionale. Natura diversă a terorismului, a organizaţiilor care practică terorismul, a statelor şi a agenţilor neguvernamentali care îl sponsorizează, îl finanţează şi îl practică în folos propriu şi, de asemenea, natura emergentă şi imprevizibilă a acestui fenomen, arată necesitatea ca Uniunea Europeană să urmărească o politică proactivă pentru combaterea acestuia.

 Escaladarea acţiunilor teroriste în ultimii ani a fost alimentată de intensificarea tensiunilor etnice şi religioase, evoluţie corelată cu acutizarea unor probleme de natură politică, economică sau socială. Pe de altă parte, proliferarea armelor de distrugere în masă şi dezvoltarea Internetului au dus la conturarea unor noi forme de terorism: chimic, nuclear, radiologic, biologic şi informatic.[2]

Criminalitatea organizată amenintă securitatea internaţională prin traficul de droguri, de fiiniţe umane, prin frauda internaţională şi spalarea banilor. De asemenea, proliferarea armelor de distrugere în masa creste riscul extinderii terorismului la nivel global. (fig. 1)

În  calitate de actor global Uniunea Europeana trebuie sa facă faţă unor provocari, precum: sărăcie, proasta guvernare, încălzirea globală, competiţia pentru resurse naturale, dependenţa energetică, asigurarea securităţii ca precondiţie pentru dezvoltare, şi se confrunta cu amenintari mult mai grave:  terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflicte regionale, state aflate în colaps, crima organizată, piraterie.

Tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001 au influenţat extinderea spectrului de misiuni Petersburg pentru a include şi combaterea terorismului. În acelaşi timp, relaţia UE-NATO a căpătat o identitate instituţionalizată prin adoptarea, în decembrie 2002, la Copenhaga, a Acordurilor NATO-UE privind accesul UE la mijloacele şi capacităţile Alianţei,  în vederea derulării de operaţii sub conducerea Uniunii. Cunoscute sub numele de Acordurile „Berlin +” acestea prevedeau:

·                 garantarea accesului UE la capacităţile de planificare NATO, în vederea derulării unei operaţii;

·                 prezumpţia de disponibilitate pentru UE a capacităţilor şi mijloacelor colective ale Alianţei;

·         identificarea opţiunilor europene de comandă pentru DSACEUR pe timpul derulării unei operaţii UE cu recurs la mijloacele şi capacităţile NATO.

De la atacurile din 11 septembrie 2001, Uniunea Europeană a hotărât să intensifice lupta împotriva terorismului. În acest scop, a adoptat o decizie-cadru prin care le solicită statelor membre să îşi apropie legislaţiile şi care stabileşte regulile minime în ceea ce priveşte infracţiunile teroriste. Directiva-cadru 2002/475/JHA a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, obliga statele membre să se asigure că anumite acte intenţionate sunt pedepsite ca infracţiuni legate de activităţi teroriste, chiar dacă nu s-a săvârşit nicio infracţiune teroristă. Printre acestea se numără:

•         instigarea publică de a săvârşi o infracţiune teroristă;
•         recrutarea şi instruirea pentru terorism;
•         furtul agravat;
•         jantajul;
•         falsificarea de documente administrative în vederea săvârşirii unei infracţiuni teroriste.

  Pentru pedepsirea infracţiunilor teroriste, statele membre ale UE trebuie să prevadă în legislaţia lor naţională sancţiuni penale efective, proporţionale şi disuasive, susceptibile să conducă la extrădare. Satatele membre vor garanta un ajutor adecvat pentru victime şi pentru familiile lor. Totodata, statele membre ale UE trebuie să ia măsurile necesare pentru:

•       a-şi stabili competenţa cu privire la infracţiunile teroriste;
•       a-şi stabili competenţa în cazurile în care refuză predarea sau extrădarea unei persoane suspectate sau condamnate pentru astfel de fapte către un alt stat membru sau către o ţară terţă;
•       a-şi coordona activităţile şi a stabili care dintre ele va începe urmărirea penală împotriva autorilor infracţiunii, pentru a centraliza urmărirea penală într-un singur stat membru, în cazul în care sunt implicate mai multe state membre.