Terorismul repere istorice
Recomand cercetarea coordonată de Vasile Lăpăduşi, Secretar general al Asociatiei Criminalistilor din România. www.aafdutm.ro/revista/anul-ii/terorismul-repere-istorice/ Mai jos se gaseşte un rezumat al cercetarii.
1. Perioada până la sfârşitul secolului XX
Pe parcursul timpului, în configuraţia criminalităţii internaţionale au avut loc mutaţii importante, materializate mai ales în recrudescenţa terorismului în forme dintre cele mai violente. În antichitate, teroarea era un instrument al politicii războiului. Această teroare a fost folosită ca instrument al luptei politice dintre diverse grupuri, ce întreţinea puterea într-un stat. Asasinatul politic şi teroarea politică au fost fenomene folosite de romani.
În evul mediu, la fel ca şi în antichitate, teroarea a fost generată de lupta între religii, ce a dominat în principal conflictele epocii, precum şi lupta între grupurile rivale, ce doreau accesul la conducerea politică a statului. Multe asasinate au existat în Orientul Apropiat.
Părintele spiritual al asasinilor a fost Hassan Ben Sabbah, un înalt funcţionar al vizirului din Cairo, care s-a autoexilat în regiunea muntoasă din sudul Mării Caspice. Acesta a pus bazele regatului asasinilor, grupare ierarhizată în mai multe grade. (Cuvântul „asasin” provine din limba arabă, traducându-se prin consumator de haşiş sau toxicoman). În cei 34 de ani de domnie a lui Hassan Ben Sabbah (a murit în anul 1124), părintele spiritual al grupărilor teroriste, au avut loc sute de atentate teroriste la ordin.
Domnia terorii „asasinilor” a luat sfârşit în Persia, prin invazia mongolă a lui Gingis Han. “Asasinii” au fost asasinaţi în masă de luptătorii lui Gingis Han. În această perioadă, Europa cunoaşte numeroase conflicte, războaie religioase şi primele cruciade.
În epoca modernă, terorismul se manifestă pentru prima dată în istorie ca fenomen social. Domnia Terorii s-a instaurat în timpul Revoluţiei franceze din 1789 de către Robespierre, în numele dictaturii iacobine, perioadă în care violenţa fizică, ameninţarea cu violenţa, masacrele, execuţiile în masă ale opozanţilor şi mai apoi chiar ale aliaţilor sunt săvârşite în numele unor legi eradicate de puterea ce reprezenta, atunci, statul. În numele acestei „domnii a terorii” au fost arestaţi peste 350.000 de oameni, din care numai 17.030 au fost judecaţi de „tribunalele poporului” şi executaţi,iar alţii au murit în închisori fără a fi judecaţi. Robespierre a căzut chiar el victima propriei sale dictaturi, fiind ulterior judecat şi executat (1794). După judecarea lui Robespierre, agenţii şi partizanii tribunalelor iacobine au fost etichetaţi drept „terorişti,”astfel că a apărut denumirea de „terorism de stat”. (...)
Pentru mai multe informaţii accesaţi www.aafdutm.ro/revista/anul-ii/terorismul-repere-istorice/
2. Terorismul la începutul mileniului trei
Sfârşitul secolului XX a debutat cu prăbuşirea comunismului ca sistem totalitar. Echilibrul reprezentat de supraputerile S.U.A. şi U.R.S.S. s-a rupt în favoarea S.U.A, aceasta devenind unica superputere a lumii. A căpătat accente deosebite mai ales încercarea teroriştilor de a impune fundamentalismul islamic, în lupta dintre islam şi creştinism, dintre arabi şi americani.
Printre cele mai sângeroase acte teroriste le enumerăm pe următoarele:
• atacul terorist cu un automobil capcană, produs la 26 februarie 1993, într-o parcare din New York, rezultatul final fiind 6 morţi şi 1.042 răniţi;
• explozia unui automobil capcană din 13 noiembrie 1995 de la Riad, în care au murit 5 americani, 25 indieni, fiind rănite 60 de persoane , din care 34 americani;
• explozia unui automobil-capcană din 25 iunie 1996, de la Cartierul General al Aviaţiei americane de la Khobar, în Arabia Saudită, soldat cu uciderea a 19 militari şi rănirea a peste 300;
• masacrarea de către un comando, alcătuit din 5 terorişti islamişti, la data de 17 noiembrie 1997, la Luxor, în Egipt, a 50 de turişti şi 4 egipteni. Teroriştii au mutilat oribil 20 de turişti, după care i-au omorât;
• atacul, prin exploziile succesive a două bombe, în anul 1998, asupra ambasadelor americane de la Nairobi (Kenya) şi Dar es Salam (Tanzania). Actele teroriste s-au soldat cu uciderea: la Nairobi a 247 de persoane(12 americani) şi peste 4.500 de răniţi; la Dar es Salam cu uciderea a 11 persoane şi rănirea a peste 100 .
La originea acestor acte teroriste a fost organizaţia Al – Qaida.
În fosta Iugoslavie, în Cecenia şi Afganistan au avut loc acte teroriste soldate cu mii de victime. După anul 1989, în spaţiul ex-iugoslav au apărut acte de terorism, care sunt încă judecate de Tribunalul internaţional pentru fosta Iugoslavie. Terorismul se manifestă şi în spaţiul ex-sovietic, ca urmare a dezmembrării fostei Uniuni Sovietice, mişcarea separatiştilor ceceni fiind reprezentativă în acest sens. Cel mai agresiv terorism, permanentizat, se manifestă în Orientul Mijlociu, în spaţiul israeliano-palestinian, fiind generat de lupta de aproape o jumătate de secol a poporului palestinian pentru crearea propriului stat. Dar în ciuda tuturor precedentelor istorice, terorismul, aşa cum se exercită şi la începutul mileniului trei, este în mare măsură o activitate specifică zilelor noastre.
Se poate afirma că progresele tehnologice şi interdependenţa mondială crescândă au conferit teroriştilor o mobilitate nouă, obiective şi arsenale noi, precum şi perspectiva sigură şi apropiată, că acţiunile lor spectaculoase se vor bucura neîntârziat de o publicitate mondială. Mai mult, schimbările din ultimii ani în climatul politic şi economic au creat un mediu ceva mai prielnic operaţiunilor de natură teroristă.
Într-adevăr, în ultimii ani s-a înregistrat o ascensiune atât de pronunţată a actelor teroriste, încât unii specialişti au avertizat că ar fi posibil să ne aflăm la începutul unei adevărate ere a terorismului. Printre altele, s-a constatat o creştere însemnată a numărului de grupări teroriste active, ca şi a numărului de ţări în care operează. De asemenea, cooperarea internă şi internaţională dintre grupările teroriste a crescut substanţial.
Evenimentele deosebit de grave produse în Statele Unite ale Americii în 11 septembrie 2001 şi cele care au avut loc ulterior în Anglia şi în alte ţări au marcat profund evoluţia societăţii umane contemporane, demonstrând că terorismul internaţional a devenit astăzi un fenomen ameninţător la adresa securităţii mondiale şi de sfidare a păcii şi a democraţiei, a vieţii şi libertăţii persoanei.
La 11 septembrie 2001, 18 terorişti sinucigaşi, printr-o acţiune conjugată, pun stăpânire pe patru avioane civile americane ce efectuau zboruri pe rute interne, cu mulţi pasageri la bord. Două dintre aceste avioane sunt „catapultate” de terorişti, la 20 de minute unul după altul, în cele două turnuri de la World Trade Center din New York, care se prăbuşesc pe rând în „gol”. Apoi, într-un interval de aproximativ 30 de minute de la prăbuşirea celui de-al doilea Turn, un alt avion a lovit Pentagonul. Al patrulea avion deturnat, care se îndrepta probabil spre Casa Albă, s-a prăbuşit în Pennsylvania. Masacrul s-a soldat cu 3.000 de victime omeneşti din peste 60 de ţări ale lumii. Ca suspect nr.1 a fost Ossama bin Laden, prin Organizaţia Al Qaeda.
Cu toate măsurile luate ulterior, bombardamentele americane în Afganistan, îndepărtarea talibanilor de la putere, Ossama bin Laden nu a fost prins. În luna martie 2003, S.U.A. a atacat Irakul (fără nici o legitimitate), ignorând rolul ONU şi opoziţia Franţei şi Germaniei.
Acest război purtat de S.U.A. şi aliatul său fidel, Marea Britanie, a fost în primul rând un război împotriva dictatorului Saddam Hussein şi a crimelor pe care acesta le-a comis împotriva poporului irakian, precum şi războiul cu Iranul, în perioada ’80 – ’90, sau anexarea Kuweitului, în anul 1990.
Un alt atentat terorist după 11 septembrie a fost cel din 11 martie 2004, la Madrid (Spania). În gara Atocha, în patru trenuri pline cu călători au explodat patru bombe. Evenimentul terorist s-a soldat cu 190 de morţi (printre care şi 16 români) şi 1.900 răniţi. Atentatul a fost atribuit tot organizaţiei Al Qaeda.
În concluzie, trebuie să precizăm că periculozitatea terorismului este pusă cât se poate de clar în evidenţă, chiar de principalele sale caracteristici, astfel:
• terorismul internaţional se prezintă sub forma unei multitudini de acte criminale: asasinate sau omucideri, răpiri, extorcări, incendieri,distrugeri sau asociere de alte acte, care sunt considerate de toate naţiunile drept criminale;
• terorismul internaţional este de obicei motivat politic. Un grup politic extremist , convins de justeţea cauzei sale, recurge la mijloace violente pentru a o susţine, mijloace care încorporează unul din actele menţionate. Deseori,violenţa se exercită asupra unor oameni nevinovaţi, persoane care nu au nicio legătură cu motivarea actului terorist;
• terorismul contemporan depăşeşte graniţele naţionale prin alegerea unei ţinte sau a unor victime străine, prin comiterea actului terorist într-o ţară străină sau prin efortul depus pentru influenţarea politicii unui guvern străin.