Romania: evolutia de la comunism la democratie
Ideologia comunista cea care era, dupa cum sustinea Belinski: ”rece, severa si sumbra ca ratiune, dar in acelasi timp, inspirata ca poezia, pasionanta si plina de simpatie ca iubirea, vie si sumbra precum credinta, puternica si eroica precum o fapta de vitejie”(Besancon: Originile intelectuale ale leninismului pag 86), a modelat societatea romaneasca si a impus necesitatea formarii omului nou.
Profilul idealului de om avea ca principal atribut constiinta politica inaintata, ce ce il deosebea de omul cumoscut pana atunci in in istorie. Dupa cum spunea Nicolae Ceausescu la Congresul Educatiei Politice si Culturii Socialiste din 1976 „omul nou, constructor al socialismului si comunismului trebuia sa fie stapan pe cele mai inalte cuceriri ale stiintei, ale cunoasterii umane sa se caracterizeze prin inalte viziuni politice si morale prin pasiunea pentru munca si creatie prin indrazneala in gandire si a de dreptate si adevar prin infaptuirea principiilor eticii si echitatii socialiste prin hotararea de alupta cu abnegatie si vitejie pentru apararea cuceririlor revolutionare a integritatii si suveranitatii patriei a cauzei comunismului in patria noastra.”(Cioaba, Nicu: pag 194 Doctrine politice in Romania sec XX, 2004).
Mai mult omul de tip comunist era superior intrucat nu mai era privit ca o marfa, ca in societatea capitalista, unde era nevoit sa isi vanda forta de munca. Noua societate a inlaturat propietatea privata sursa inegalitatii si a exploatarii omului de catre om. Totodata superioritatea omului nou se datora ateismului. Pentru comunisti ateismul era o „conceptie intemeiata pe cunostinte stiintifice despre lume si viata care respinge orice credinta in supranatural”. Ateismul marxist era la randul sau superior conceptiilor ateiste nemarxiste. „Depasind limitele ateismului luminat al seolului al-XVIII-lea ateismul marxist nu se opreste la critica religiei sub aspectul rolului ei institutional si al moravurilor slujitorilor cultelor, ci patrunde in esenta religiei, dezvaluindui radacinile sociale si gnoseologia, esenta sa de clasa si functia sociala pe care o indeplineste. Totodata ateismul filozofic marxist presupune o atitudine combativa fata de reprezenterilemistice-religioase, indicand caile concrete de eliberare a oamenilor de sub influenta opilui religiei”. (Cioaba, Nicu: pag 185-195 Doctrine politice in Romania sec XX, 2004).
Considerata de comunisti in primii ani ai luptei pentru puterea politica drept principalul aliat al clasei muncitoare, taranimea devenea la scurt timp dupa acapararea puterii de catre partidul comunist o clasa eterogena legata de propietatea privata incompatibila din punct de vedere practic si doctrinar cu cerintele socialismului. Prezentata propagandic ca temelie de nezdruncinat a dictaturii proletariatului, aliata dintre clasa muncitoare si taranime nu se puteamentine fara transformarea ‚socialista a agriculturii ”. Prin aceasta singtama se ascundea in fapt deposedarea taranilor de propietatea privata asupra pamantului si mijloacelor de munca. Aceasta colectivizare a fost inlocuita aparent cu propietatea cooperatista dar care se afla tot sub posesia statului. Justificarea ideologica a colectivizarii fortate a taranimii se baza pe aceeasi lichidare a exploatarii taranimii sarace de catre burghezia satelor- chiaburimea.Pe baza acestor principii Gheorghe-Gheorghiu Dej declara: ”Ne sprijinim pe taranimea saraca, strangem alianta cu taranimeam mijlocasa si ducem o lupta neintrerupta impotriva chiaburimii.”( (Cioaba, Nicu: pag 164-175 Doctrine politice in Romania sec XX, 2004).
Proletariatul a reprezentat singura clasa sociala pe care comunismul a sustinut-o cel putin propagandic. „Partidul unic muncitoresc avangarda a proletarului si a poporului muncitor, Partidul Muncitoresc Roman se autodefinea ca singurul reprezentant autentic al clasei muncitoare, care poate indeplini rolul istoric al acestei clase deci si rolul conducator in statul proletar.” (Cioaba, Nicu: pag 161 Doctrine politice in Romania sec XX, 2004).
Folosind aceasta tactica inca din 1946 „tovarasii de drum” ai proletariatului au fost abandonati succesiv de Partidul Comunist Roman si mai apoi de Partidul Muncitoresc Roman, de indata ce scopurile dictaturii comuniste erau atinse. Obiectivele luptei de clasa au fost permanent redefinite, trecanduse de la un domeniu la altu. Adversarii socialismului erau cautati nu numai in sfera social-economica si politica, ci si in cea a culturii sau ideologiei, chiar in interiorul partidului. Majoritatea taranimii care s-a impotrivit colectivizarii fortate incepute in 1949 a fost inchisa, multi dintre ei pierzandu-si viata in inchisori. Intelectuali au devenit obiectul indoctrinarii fortate prin impunerea ideologie unice de partid in sfera culturii, sau au impartasit soarta victimelor inchisorilor si lagarelor de reeducare a dusmanilor de clasa ai proletarului.
Odata cu asumarea conducerii statului de catre comunisti, cenzura capata proportii tot mai mari, sunt interzisi scriitori renumiti precum Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, si pentru o scurta perioada chiar si Luceafarul poeziei romanesti Mihai Eminescu.
F rica de Securitate, politia politica din Romania formata dupa model sovietic, tinea societate relativ unita, desi lupta de clase intens condamnata in propaganda nu a putut fi inlaturata. Frontiera dintre viata privata si viata militanta era lipsita de precizie. Libertinajul era condamnat, iar morala incuraja critica doar de sus in jos. Condamnarea de jos in sus era dictata atunci cand se pregatea decaderea unor persoane aflate in dizgratie. Autocritica a reprezentat forma suprema de disciplina in cadrul partidului. Epurarile succesive vizau eliminarea oportunistilor si carieristilor, ai socialistilor de dreapta si ai dusmanilor de clasa infiltrati in partid.
In anii `80 Partidul Comunist Roman devine partid de masa, structura sa integramd aproximativ 66% muncitori, 80%dintre membrii proveneau din randurile organizatiilor de tineri, iar ponderea femeilor in partid se ridica la 36%. La sfarsitul anului 1988 Nicolae Ceausescu preciza: „ Partidul comunistilor a demonstrat, prin intreaga sa activitate, ca reprezinta centrul vital de la care radiaza lumina si caldura dadatoare de viata, constiinta cea mai inaitata a poporului nostru”. (Cioaba, Nicu: pag 134-136, Doctrine politice in Romania sec XX, 2004).
In aceasta perspectiva partidul comunist, fiind un partid de masa, ar fi trebuit sa nu se sprijine doar pe elemente ale muncitorimii, ci pe toate efectivele acesteia, sa fie expresia politica a intregii clase muncitoare si a intregii natiuni.
Politica externa a Romaniei a fost marcata de faptul ca pentru 45 de ani s-a situat in zona de influenta sovietica. Acest lucru a determinat relatii privilegiate cu URSS si statele surori si ruperea relatiilor cu Occidentul. Integrare ideologica s-a realizat in primul rand prin preluarea modelului politico-social sovietic, iar in al doilea rand prin incadrarea Romaniei in Biroul Comunist de Informare din octombrie 1947 pana in aprilie 1956. Fiind membra fondatoare a consiliului de Ajutor Economic Reciproc, si facand parte din aceasta comunitate pana la autodesfintarea ei in 1991, Romania realizeaza integrarea economica in structura sovietica. Integrarea militara se realizeaza prin Pactul de la Varsovia, care a existat in perioada 4 mai 1955 pana la prabusirea comunismului 31 martie 1991. Astfel pentru Romania se intrerupe pentru o lunga perioada alineerea la valorile occidentale.
Cu toate acestea exista unele elemente care disting Romania de tarile situate in spatele Cortinei de fier. Desi Gheorghe Ghiorghiu Dej si Nicolae Ceausescu ajung la conducerea tarii in conditiile afirmarii puterii militare sovietice drept cea mai semnificativa in zona, au existat si momente in care Romania nu s-a supus ordinelor dictate de la Moscova. In 1958 prin negocierile abile pe care le duce Dej cu liderii comunisti sovietici Armata Rosie se retrage de pe teritoriul romanesc. Un alt moment a fost acela in acre conducatorii romani semnaleaza inutilitate Pactului de la Varsovia. Nu l-au parasit, dar Romania nu a mai participat la manevrele anuale menite sa ii sublinieze prezenta si autoritatea. Mai mult Romania nu a participat la interventia din august 1968 impotriva Cehoslovaciei si chiar a condamnat interventia moscovita in aceasta tara. De aceea Adam Ulam remarca: „in 1964-1965 Romania era singurul stat din lume care se putea lauda cu urmatoarea combinatie de realizari: era aliata a URSS, era prietena cu China si era statul comunist ale carui relatii diplomatice si comerciale cu Occidentul se imbunatatisera si erau in expansiune.”
Dar despotismul lui Ceausescu a indepartat partidul de societate, de opinia publica, de occident, a determinat izolarea chiar si fata de URSS si statele satelite ale acesteia, ajungandu-se in 1989 intr-un colaps care a dus la prabusirea regimului comunist. Incercare de modernizare a comunismului inceputa de Gorbaciov la Moscova prin reformele perestoika si glastnost a determinat slabirea comunismului si prabusirea sa in Estul Europei.
Revolutia a insemnat esec. In Romania debutul revolutiei are loc in Timisoara si se consolideaza in jurul evenimentelor care nu sunt de natura politica, in sensul strict al cuvantului. Agitatia produsa de manifestarile de protest din zilele 17-21 decembrie 1989 l-a determinat pe Ceausescu sa organizeze in capitala un miting de condamnare a actelor de vandalism din Timisoara. Mitingul nu a fost unul de sustinere ci a fost unul aniceausist. Confruntarile dintre manifestanti si fortele de ordine de pe strazile din Bucuresti au degenerat. Pana in acea noapte astfel de incidente nu se inregistrasera decat in Timisoara. Arestarea si executarea sotilor Ceausescu si numarul mare de morti au alimentat numeroase speculatii pe tema veridicitatii evenimentelor. Exista speculatii ca revolutia ar fi fost una trucata. In seara de 22 decembrie s-a produs si primul eveniment cu adevarat politic al revolutiei: Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Tot la acesta data armata a pactizat cu manifestantii, iar Televiziunea Romana a transmins mesaje entuziaste ale participantilor la revolutie.Proclamatia catre tara consfintea sfarsitul sistemului politic totalitar. Astfel s-au formulat principii fundamentale de organizare si functionare a viitorului sistem politic. „Ca program Frontul propune: 1. abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare; 2. organizarea de alegeri libere (...); 3. separare puterilor(...) in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unul sau cel mult doua mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viata”. (Cioaba, Nicu: pag 296-302, Doctrine politice in Romania sec XX, 2004). Tot acum principalul obiectiv devine integrarea in spatiul Euro-Atlantic. „Intreaga politica externa a tarii sa serveasca promovarii bunei vecinatati, prieteniei si pacii in lume, integrandu-se in procesul de constituire a unei Europe unite, casa comuna a tuturor popoarelor continentului”. (Cioaba, Nicu: pag 340, Doctrine politice in Romania sec XX, 2004).
Prima parte a anului 1990 a fost caracterizata de o adevarata avalansa de inregistrari ale partidelor la tribunal. Din ianuarie si pana la sfarsitul lunii martie cand a fost declansata campania electorala pentru alegerile de la 20 mai 1990 – primele alegeri liberale in conditiile pluralismului dupa decembrie 1937 – au fost intemeiate si inregistrate 61 de partide. Pe parcursul a aproximativ 10 luni, adica pana in octombrie, numarul partidelor politice din Romania ajunsase la 101. Activitate partidelor politice in primii ani a fost influentata de lipsa exercitiului democratic, de absenta confruntarilor libere pe durata mai multor deceni, de inexistenta formelor de manifestare specifice societatii civile.Aparitia brusca a pluralismului de partide a produs o modificare profunda care a gasit o populatie complet nepregatita politic.
Primul presedinte al Romaniei, Ion Iliesc, ales democratic a fost privit cu suspiciune de occidentali, privindu-l ca pe un fel de comunis reconvertit. Dar pasii Romaniei catre democratie nu au fost opriti.Constitutia Romaniei este schimbata in 1991 consacradu-se statul de drept democratic. In 2003 Constitutia este ratificata, stabilindu-se toate drepturile democratice existente in intreaga lume.
Uniunea Europeana prin Consiliul European care a avut loc la Madrid in 1995 a stabilit ca negocierile cu tarile din Europa Centrala si de Est sa inceapa dupa incheera Conferintei interguvernamentale, imediat dupa ce vor fi elaborate opiniile si rapoartele comisiei pribin tarile candidate. Anul 1996 a avut o dubla semnificatie din punct de vedere al integrarii Euro-Atlantice. Pe plan international a inceput reconfigurarea structurii si a mecanismelor de decizie ale UE in perspectiva primirii de noi membri, iar in cazul NATO se pregatea decizia privind data extinderii. Pe plan intern a fost anul alegerilor parlamentare si prezidentiale, iar perspectiva integrarii a constituit o prioritate pe agenda electorala a tuturor formatiunilor politice. Acordul de asociere semnat pe 1 februarie 1995 include prevederipentru strangerea legaturilor politice si stimularea cooperari economice, sociale, financiare si culturale. Protocolul aditional la Acordul de asociere semnat la 30 iunie 1995 privind deschiderea programului Uniunii Europene catre Romania a intrat in vigoare la 1 august 1996. Pentru a se supraveghea modul de implementare a Acordului de asociere si pentru a pregati aderarea au fost create mecanisme romano-comunitare. Existand nereguli care vizau aspecte ale democratiei si statului de drept, ale insuficientei reformarii sistemului juridic, ale protectiei drepturilor omului si ale minoritatilor, Consiliul European a decis la reunirea de la Helsiki din decembrie 1999 ca negocierile de aderare ale Romaniei sa inceapa in anul 2000. Desfasurarea procesului era prevazut pe durata a cinci ani, iar ratificarea Tratatului de aderare de catre toate tarile membre UE urmau sa aiba loc in aproximativ doi ani.
Ca urmare Romania nu este primita in primul val de aderare a tarilor foste comuniste din Estul Europei in anul 2004 si devine membra abia in 2007, odata cu Bulgaria.
In ceea ce priveste aderarea in NATO aceasta a avut loc in 2004, Romania participand la mai multe operatiuni militare in zone precum Afganistan, Irak alaturi de aliati.
Tranzitia Romanirei de la comunism la democratie s-a realizat in trepte succesive, iar evolutia democratica se observa inca din 2004. Procesul de tranzitie in Romania s-a incheat in 2007 atunci cand a fost primita in Uniunea Europeana. Facand parte din marea familie a statelor europene, Romania are un parcurs sigur spre democratie, alineandu-se din nou cu Europa si cu valorile proprii civilizatiei sale.